『Frumoasa și Bestia de poveste Jeanne-Marie LePrince de Beaumont.』のカバーアート

Frumoasa și Bestia de poveste Jeanne-Marie LePrince de Beaumont.

Frumoasa și Bestia de poveste Jeanne-Marie LePrince de Beaumont.

無料で聴く

ポッドキャストの詳細を見る
Frumoasa și Bestia de poveste Jeanne-Marie LePrince de Beaumont. Citește povestea "Frumoasa și Bestia" scrisă de scriitoarea Jeanne-Marie LePrince de Beaumont. Citește povestirea basm "Frumoasa și Bestia" în care este vorba despre o fată numită Frumoasa, căreia tatăl ei vrea să-i culeagă un trandafir din grădina unui castel. Când să rupă floarea, apăru Bestia care vru să-l omoare pe bărbat. Bestia ca să nu-l omoare, îi spuse să aducă la castel pe una din fiicele lui și aceasta să vină de bunăvoie. Citește povestea "Frumoasa și Bestia". S-a întâmplat odată ca un Negustor, odinioară foarte înstărit, irosindu-și averile, să fie nevoit să se mute într-o mică fermă de la țară, împreună cu cei trei fii și cele trei fiice ale sale. Fetele mai mari fură foarte nemulțumite de cele întâmplate, dar mezina, care se numea Frumoasa, încercă să-și mângâie tatăl și să transforme umila lor locuință într-o casă primitoare. Într-o zi însă omul se hotărî să plece într-o călătorie îndepărtată, ca să-și caute norocul, iar fetele veniră să îi ureze drum bun. Surorile mai mari îl rugară să le aducă la întoarcere niște cadouri scumpe, dar Frumoasa de-abia îndrăzni să îi ceară tatălui să îi culeagă un trandafir. La înapoiere, Negustorul zări niște trandafiri minunați în curtea unui castel și, gândindu-se la Frumoasa lui, se opri să culeagă câțiva. Dar nu trecu mult și lângă el răsări ca din pământ o Bestie hidoasă. Creatura îl întrebă pe Negustor cum de îndrăznește să îi atingă florile. Apoi își puse în gând să-l omoare pe bietul om. Negustorul îi ceru îndurare, spunându-i că a vrut să culeagă doar un trandafir pentru că fiica lui, Frumoasa, îl rugase să-i aducă o asemenea floare la întoarcerea acasă. Auzind acestea, Bestia spuse: — Bine, n-am să-ți iau viața dacă îți aduci aici una dintre fiice, să plătească în locul tău. Și trebuie să vină de bunăvoie, altfel n-o voi primi. Te poți odihni în palatul meu până mâine! Cu toate că Negustorului i se servi în odaia lui o cină copioasă, nu putu mânca nimic. Și nici nu se putu odihni, deși toate fuseseră aranjate în așa fel încât să-l mulțumească. A doua zi dimineața, Negustorul găsi un cal frumos pentru a călări până acasă, pregătit anume de către Bestie. Atunci când Negustorul ajunse acasă, copilele îi ieșiră în întâmpinare. Dar când văzură tristețea de pe chipul său și lacrimile care-i curgeau șiroaie, fetele îl întrebară ce îl tulburase într-atât. Omul le povesti toate câte i se întâmplaseră, în timp ce îi întindea trandafirul Frumoasei. Surorile cele mari dădură vina pe mezină pentru cele petrecute, dar frații ei, care tocmai se întorseseră din pădure ca să-și întâmpine tatăl, declarară că se vor duce numaidecât la Bestie. Frumoasa le spuse că din moment ce ea abătuse nenorocirea asupra familiei sale, numai ea singură trebuia să sufere pentru asta. Și era foarte dornică să se sacrifice! Astfel că în ciuda insistenței fraților ei, care o iubeau mult – Frumoasa primi schimbul cu tatăl ei și porni către Bestie, spre mulțumirea tainică a celor două surori mai mari. Când fata și tatăl ei ajunseră la palat, porțile acestuia se deschiseră singure; se auzi o muzică suavă, iar ei intrară într-o încăpere mare, în care prânzul era deja pregătit. În aceeași clipă, Bestia se înfățișă dinaintea lor și îi zise fetei: — Frumoaso, ai venit aici să faci schimb cu tatăl tău din proprie voință? — Da, am venit! răspunse fata cu voce tremurândă. — Atunci cu atât mai bine pentru tine! spuse Bestia. Tatăl tău poate rămâne în noaptea aceasta, dar va trebui să părăsească palatul mâine în zori. A doua zi, în clipa despărțirii, Frumoasa se strădui să-și îmbărbăteze tatăl, spunându-i că va încerca să îmblânzească inima Bestiei ca să-i dea drumul acasă. După ce bietul Negustor plecă, Frumoasa intră într-o odaie impunătoare, pe a cărei ușă vrăjită stătea scris cu litere aurite: „Iatacul Bestiei”. Când păși în cameră, văzu tronând deasupra mesei portretul ei, sub care era scris: „Unde Frumoasa e Regină, toate lucrurile i se închină!”. Iar fata fu servită în sunetul muzicii. Apoi sosi și stăpânul castelului, urmat de un întreg alai, și îi vorbi Frumoasei atât de blând și de curtenitor, încât fetei îi trecu în curând teama de dânsul. După o vreme, Bestia o întrebă: — Sunt chiar atât de urât? — Da, chiar ești! încuviință fata. Dar ești atât de blând și de bun cu mine, încât nu mă deranjează felul în care arăți. — Vrei să fii soția mea? o întrebă el. — M-am rugat să nu mă întrebi asta, zise fata. — Noapte bună! îi ură Bestia cu tristețe, în timp ce Frumoasa se retrăgea în dormitorul ei. ...
adbl_web_anon_alc_button_suppression_c
まだレビューはありません